Am mai fost pe-aici, cândva,
De demult, în altă viață,
Răscolind aripa sorții
În roșul amurg al nopții.
Agonizam cu luna plină
Tăceri arzânde respirând,
Cutreeram cărări de munte
Cu umbra norilor pe frunte.
Impleteam cununi de stele
Râzând la ironia vieții,
Catarandu-ma pe stânci,
Urcând prăpăstiile-adanci.
Ascultam strigătul mării
- intensă ploaie-n portativ-
Cântând, în sufletele noastre,
Infrunzind tăceri albastre.
Atâtea vieți te-am așteptat
Logodită cu speranța,
Atâtea vieți te-am căutat
Și te-am găsit... În viața asta!
(Mara Enache- Atâtea vieti)
