Pe chipul blând și cald timpul amprente-a pus
Plânge-n singurătate, nu-i nimeni să o vadă,
Jelește omul drag care de mult s-a dus...
Doar vântul se aude cum șuieră-n zăpadă
Copiii au crescut, dar nimeni nu-i cu ea
Și nici măcar nepoții nu mai trec să o vadă
Suspină și-și ascunde lacrima-ntr-o basma...
Cu durerea-n suflet și ochii-ntorși spre poartă
Chipul în oglindă de mult nu și-a văzut
Singura-și duce grija, iși plange a ei soartă
Și timpul nemilos, ce repede-a trecut...
(Mara Enache-Balada pentru mama )
cât de frumos!
RăspundețiȘtergereși cât de dureros!
asta-i soarta mamelor;să sufere,să sufere și iar să sufere:(
Ryanna, orice persoana isi poate alege prietenii, nu si parintii...insa MAMA a fost si va ramane intotdeauna unica in viata noastra.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru comentariu si ma bucur ca "Balada pentru mama" a fost pe placul tau.
Cu bine,
Mara.