Faceți căutări pe acest blog

joi, 14 iulie 2011

Camp cu maci sau gradina cu ingeri?

"Am inceput sa numar,unu,doi,trei...nu stiu daca am ajuns pana la zece;nici macar nu stiu cat timp a trecut.Mi-era atat de bine...era atat de frumos acel camp verde;mergeam linistita si vantul imi mangaia parul.Nu mai simteam teama,doar o liniste ireala pusese stapanire pe mine.Am inceput sa urc dealul din fata mea,incet-incet.M-am oprit si am privit in jurul meu,eram doar eu si mirosul ierbii;mi-am reluat urcusul,de aceasta data hotarata sa ajung in varf,unde,vazusem cateva flori rosii pe care as fi vrut sa le strang intr-un buchet.Una,doua,trei...le priveam mirata.Erau maci,iar macii nu imi plac.Cineva ma striga usor,apoi din ce in ce mai insistent.Am inceput sa cobor,dar aerul devenea din ce in ce mai apasator,mirosea a medicamente.Mi-era sete."Am deschis ochi:eram pe masa de operatie,inconjurata de doctori si asistente.De atunci au trecut unsprezece ani, nici macar acum nu stiu cu exactitate ce s-a intamplat,dar aceasta experienta a generat alte evenimente in viata mea.Cert este ca doctorul nu a vrut sa ma mai vada(si nici nu ne-am mai vazut de atunci)dar si acum, cand inchid ochii,nici gandurile nu mai sunt ale mele si ma cuprinde o stare de liniste ireala ce miroase a iarba verde...

joi, 30 iunie 2011

Poveste cu trecut,prezent si viitor

A fost odata,ca niciodata,o femeie,obisnuita,care traia undeva la marginea unui satuc,intr-o casa micuta,impreuna cu fiul ei.Prin acele parti erau putine case, era foarte abatuta ca fiul ei nu avea un fratior sa se joace,de aceea,nu era zi in care sa nu se roage ca dumnezeu sa-i mai daruiasca un copil...Dar,intr-o noapte in vis i-a aparut un batran care i-a spus:"Fata mea,pana nu-ti vine alesul calare pe un cal alb,ruga ta va fi in zadar."Si azi asa,maine asa,fiul ei a crescut...Intr-o zi friguroasa de toamna,apasata de ganduri si de tristete,vazu la poarta ei un strain.L-a privit si a stiut ca il asteapta de mult timp.A ramas grea,iar dupa noua luni,intr-o zi ,la sfarsitul lunii iunie,cand vantul nu adia nici macar,iar soarele radea cocotat in mijlocul cerului,a nascut un baiat,cu par balai si ochi albastri.Timpul a trecut,mai exact noua ani,iar femeia are acum doi baieti si este cea mai fericita mama.Astazi,la sfarsitul lunii iunie,vantul nu adie nici macar,iar soarele rade "cu gura pana la urechi"cocotat in mijlocul cerului...Strainul nu era calare pe un cal alb ci conducea comod o masina, mama celor doi baieti sunt eu,iar azi e ziua fiului meu care implineste noua ani.Dumnezeu mi-a ascultat ruga si mi-a daruit,prin ei,copiii mei,viata si bucuria de a trai,rostul meu in viata.Si-am incalecat pe-o sa,si v-am spus povestea asa;doar ca,aceasta poveste are trecut,prezent si viitor.Poveste cu trecut,prezent si viitor

joi, 23 iunie 2011

Povesti cu anotimpuri

Viata noastra e formata din anotimpuri;primavara,cand esti doar un copil;vara,cand esti adolescent;toamna cand esti deja matur,iarna,cand te apropii cu pasi usori de sfarsitul anilor....dar...iubim .
Iubim primavara,chiar daca suntem in toamna vietii,pentru ca in sufletul nostru ramanem mereu copii,avem sufletul tanar si dorinta de-a trai frumos...

miercuri, 15 iunie 2011

calul alb din visul meu


Webfetti.com
 calul alb din visul meu"Undeva,pe culmea unui deal,un manz negru,frumos...necheza.Ma chema,dar eu,priveam iarba verde care il inconjura,soarele care lumina de undeva din spatele sau,dadeau negrului o stralucire aparte;dar,nu eram incantata de acest tablou feeric,ma intrebam ce cauta in varful dealului,gandeam ca acolo sus are nevoie de apa,iar eu nu pot ajunge la el...Eram intr-o caruta trasa de un cal alb,slab si batran,dar care se incapatana sa mentina acelasi pas obosit;trista pe un drum de tara,intr-un satuc pe care nu-l cunosteam,intr-o zi torida de vara,simteam mirosul prafului care se ridica din mijlocul drumului.Un manz mic,roscat,alerga incoace-incolo pe langa caruta,iar in spate,alti doi cai tineri ,legati de haturi,nechezau si sfornaiau,obositi si insetati"Cand esti copil sau adolescent,nu dai multa importanta viselor care iti viziteaza somnul lin,chiar daca, de multe ori te trezesti amintindu-ti ca acel vis l-ai mai avut...Ei bine,acest vis m-a bantuit din copilarie,atat de multi ani incat il stiu in amanunt,simt chiar mirosul prafului si caldura naucitoare a soarelui care ardea fara mila.Pe atunci eram o copila(sa fi avut 15-16 ani)si nu credeam in vise,dar acest vis se repeta periodic;ma trezeam intotdeauna cu inima grea si nu intelegeam cum,acest vis, parea aievea,si nici de ce imi facea atata rau...abia acum,cand au trecut mai bine de douazeci de ani inteleg sentimentul de nesiguranta si mai ales vointa de a urca in varful acelui deal unde ma astepta negrul meu drag,singur si insetat...Chiar daca am avut o copilarie putin diferita de a celorlalti copii cu care imi petreceam vacantele(poate ca parintii mei au gresit oferindu-mi totul)unica mea prietena era bunica.Cat a trait, m-a invatat lucruri care mi-au fost de folos pe parcursul vietii,iar acum,femeie in toata firea,ii simt lipsa.Cum spuneam,nu credeam in vise,asa ca ,i-am povestit bunicii...iar ea mi l-a talmacit..."-Fata mea,calul alb din visul tau va deveni realitate.Este soarta ta...Vei lua un barbat mai in varsta decat tine,care are si doi copii legati dupa el,iar manzul care alearga pe langa voi,va fi copilul vostru.Dar tu,fata mea,vei plange si vei avea inima franta pentru calutul de pe deal,care e singur si insetat si care striga dupa tine...Si cine e bunico?am intrebat nedumerita...E primul tau copil,fata mea,dar tu vei pleca departe iar el va fi mai mereu singur.Va fi puternic si te va chema doar atunci cand nu reuseste singur,pentru asta ai acest sentiment de neliniste...distanta dintre voi va fi prea mare.Departarea ucide,fata mea..." Morala?Cine are un batran sa il respecte si sa il iubeasca...cu trecerea timpului ei devin intelepti,iar noi avem de invatat lucruri folositoare.Stiu ca norocul si-l face omul cu mana lui,dar visul care mi-a bantuit copilaria,talmacit de bunica,calul alb din visul meu...a devenit realitate...

luni, 13 iunie 2011

Cand iubirea doare...

Cand iubirea doare...fiindca ea cere prea mult,elibereaza-te prin alte metode,prin alte cai.Alearga fara tel pe strazi sau prin paduri si risipeste-ti prin fuga obsesia imposibil de realizat.Cheltuieste-ti in fiecare pas,un sarut din miile pe care ai fi vrut sa le dai si,in progresul oboselii,uita de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut sa le imbratiseze.Saruturile sa se desprinda din tine ca petalele dintr-o floare de toamna,si risipirea aceasta sa nu semene unei infrangeri si niciunei renuntari,ci miile de sarutari sa insenineze viata cu atatea zambete,cu cate tristeti ea a intunecat-o....

sâmbătă, 21 mai 2011

corpo vs anima

"Ma sinucid si toata suferinta sfarseste"Ganduri ca acestea v-au trecut prin minte?Deschid acest subiect pentru ca majoritatea persoanelor care nu mai reusesc sa suporte tristetea,durerea si golul din sufletul lor,ajung sa ignore realitatea si sa-si curme propria viata.Altii,cuprinsi de disperare,fie pentru sfarsitul unei relatii sau din cauza unei mari crize financiare,gandesc la sinucidere,ca si cum aceasta ar fi unica solutie.Ceea ce aceste persoane nu stiu,din punctul meu de vedere,este ca,luandu-si viata,pierd unica posibilitate de-a putea avea adevarata solutie a problemei.Parerea mea e ca doar atunci cand esti in viata ai posibilitatea de a fi ajutat,doar atunci ai satisfactia de a vedea cum increderea iti transforma viata.Eliminand ceea ce are termen de scadenta,in cazul nostru trupul,gandind ca am primit un dar etern,care este sufletul;analizand acestea,punand bune si rele intr-o balanta,facand o analiza completa a propriei vieti,atunci nimeni nu se va mai gandi la sinucidere,pentru ca aceasta ataca doar corpul nu si sufletul.Daca o persoana isi taie limba,nu va putea vorbi,dar va continua sa traiasca,daca isi rupe bratele sau picioarele,si asa,viata sa va merge mai departe,pentru ca sufletul va inlocui restul.Orice fiinta are putere asupra corpului sau,dar nu si asupra sufletului pe care nici macar nu il poate atinge.Asa ar trebui sa gandeasca persoanele care cred ca sinuciderea e o optiune.Sa se intrebe unde va pleca sufletul lor?.Sincera sa fiu,nu cred ca va merge intr-un loc unde sa se odihneasca si sa se pregateasca pentru o noua presupusa viata...Sunt convinsa ca viata noastra e un dar nepretuit,pe care avem obligatia sa-l pastram,nu sa-l aruncam la cosul de gunoi...de aceea am un sfat pentru cei care se gandesc la sinucidere..."Daca ganditi ca aceste cuvinte sunt ceea ce traiti in acest moment,atunci faceti un pact cu dumnezeu,fiti sinceri cu el,care e creatorul vietii.Puteti spune ca,daca el exista si e real,atunci sa vina sa va schimbe destinul,pentru viata sau pentru moarte,dintr-o singura data.Daca simtiti sinceritate in acest pact,viata voastra nu va mai fi deloc aceeasi.Crezand,fara urma de indoiala,ve-ti intalni linistea pe care o doriti..."

joi, 14 aprilie 2011

love story

Love story e o intensa poveste de dragoste,sunt convinsa ca fiecare persoana a avut sansa de a intalni marea dragoste sau macar a crezut ca a intalnit-o.Iubirea innobileaza omul...e un sentiment sublim.Cand iubesti devii mai bun...Asculta Love Story si iti vei revedea filmul vietii derulandu-se in mintea ta,asculta si vei fi iarasi indragostit............

vineri, 8 aprilie 2011


Ruptura de fiinta iubita te face bolnav de tine insuti,incat este destul sa pronunti cuvinte ca:uitare,nefericire,despartire,pentru a te dizolva intr-un fior...Si atunci,ca sa traiesti,risti imposibilul:accepti viata...

marți, 5 aprilie 2011

Amintirile raman...


Cel mai trist lucru care ti se poate intampla... este... sa nu mai fii nimic acolo unde,candva,ai fost cineva...Aceste vorbe ascund multa durere pentru cei care au iubit cu adevarat...

Gadget

Acest conținut nu este disponibil încă prin conexiuni criptate.

Wikipedia

Rezultatele căutării