calul alb din visul meu



 calul alb din visul meu"Undeva,pe culmea unui deal,un manz negru,frumos...necheza.Ma chema,dar eu,priveam iarba verde care il inconjura,soarele care lumina de undeva din spatele sau,dadeau negrului o stralucire aparte;dar,nu eram incantata de acest tablou feeric,ma intrebam ce cauta in varful dealului,gandeam ca acolo sus are nevoie de apa,iar eu nu pot ajunge la el...Eram intr-o caruta trasa de un cal alb,slab si batran,dar care se incapatana sa mentina acelasi pas obosit;trista pe un drum de tara,intr-un satuc pe care nu-l cunosteam,intr-o zi torida de vara,simteam mirosul prafului care se ridica din mijlocul drumului.Un manz mic,roscat,alerga incoace-incolo pe langa caruta,iar in spate,alti doi cai tineri ,legati de haturi,nechezau si sfornaiau,obositi si insetati"Cand esti copil sau adolescent,nu dai multa importanta viselor care iti viziteaza somnul lin,chiar daca, de multe ori te trezesti amintindu-ti ca acel vis l-ai mai avut...Ei bine,acest vis m-a bantuit din copilarie,atat de multi ani incat il stiu in amanunt,simt chiar mirosul prafului si caldura naucitoare a soarelui care ardea fara mila.Pe atunci eram o copila(sa fi avut 15-16 ani)si nu credeam in vise,dar acest vis se repeta periodic;ma trezeam intotdeauna cu inima grea si nu intelegeam cum,acest vis, parea aievea,si nici de ce imi facea atata rau...abia acum,cand au trecut mai bine de douazeci de ani inteleg sentimentul de nesiguranta si mai ales vointa de a urca in varful acelui deal unde ma astepta negrul meu drag,singur si insetat...Chiar daca am avut o copilarie putin diferita de a celorlalti copii cu care imi petreceam vacantele(poate ca parintii mei au gresit oferindu-mi totul)unica mea prietena era bunica.Cat a trait, m-a invatat lucruri care mi-au fost de folos pe parcursul vietii,iar acum,femeie in toata firea,ii simt lipsa.Cum spuneam,nu credeam in vise,asa ca ,i-am povestit bunicii...iar ea mi l-a talmacit..."-Fata mea,calul alb din visul tau va deveni realitate.Este soarta ta...Vei lua un barbat mai in varsta decat tine,care are si doi copii legati dupa el,iar manzul care alearga pe langa voi,va fi copilul vostru.Dar tu,fata mea,vei plange si vei avea inima franta pentru calutul de pe deal,care e singur si insetat si care striga dupa tine...Si cine e bunico?am intrebat nedumerita...E primul tau copil,fata mea,dar tu vei pleca departe iar el va fi mai mereu singur.Va fi puternic si te va chema doar atunci cand nu reuseste singur,pentru asta ai acest sentiment de neliniste...distanta dintre voi va fi prea mare.Departarea ucide,fata mea..." Morala?Cine are un batran sa il respecte si sa il iubeasca...cu trecerea timpului ei devin intelepti,iar noi avem de invatat lucruri folositoare.Stiu ca norocul si-l face omul cu mana lui,dar visul care mi-a bantuit copilaria,talmacit de bunica,calul alb din visul meu...a devenit realitate...