Poezii de dragoste

Sonetul XLIII-(Elisabeth Browning)


Cum te iubesc?Sa-ncerc o-nsiruire.
 Adanc si larg si-nalt,atat cat poate
 Atinge al meu suflet cand strabate
 Spre gratie,spre tot,spre nesfarsire.
 Si te iubesc cu zilnica iubire,
 In pasnic fel,in zori,pe scapatate-
 Si slobod,cum te lupti pentru dreptate,
 Curat,asa cum fugi de lingusire.
 Si te iubesc cu patima avuta
 In vechi dureri si cu credinta care
 Parea,cu sfinti copilaresti,pierduta
 Si te iubesc cu zambet,plans,suflare,
 Cu viata mea!-si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi in moarte si mai tare.


Niciun comentariu:

Postare prezentată

Mama, primul meu cuvânt...

Cândva, când ziua se-ndrepta spre noapte, Și zarea însângerată adormea în șoapte, Răzbătea-n sclipiri luna de argint, Atunci mi-ai d...