Faceți căutări pe acest blog

marți, 11 decembrie 2012

Dincolo de iubire(||)

   De multe ori as fi vrut sa fug de tine,Iubire.Sa stau cat mai departe de suflarea ta curata si pagana deopotriva,cu care ademenesti pana-i faci pe oameni sa-si uite rosturile.
   As fi vrut sa o iau la sanatoasa,sa alerg mereu,sa nu ma mai poti ajunge,sa nu-ti mai cad in mreje si sa nu ma mai vand pe un sarut.
   Dar,daca as fi alergat,ar fi trebuit sa calc peste gradini superbe,cu flori in forme de clipe frumoase si sa naruiesc castele de nisip...Iar acele castele frumoase,chiar daca erau din nisip,erau totusi ale mele...
   Ai fost si fabricant de aripi,Iubire.
   Zapaceai oamenii,facandu-i sa creada ca pot zbura,iubind,si de multe ori,atunci cand zborul lor atingea inaltimi pe care nici nu le visasera,iti cereai aripile inapoi,brusc si irevocabil,ca un ultimatum transformat deja in razboi.
   Iar oamenii,ramasi dintr-odata fara aripile iubirii,se prabuseau in noroiul trist al lipsei de iubire,de unde ori nu se mai ridicau in veci,ori se ridicau pentru a se tara apoi,pana la sfarsitul zilelor,intr-o lume searbada,schiloditi de neputinta de a mai zbura si purtand pe vecie,ca o pecete,dorul aripilor de odinioara...

  Alergand in cautarea ta,Iubire,uneori poate te-am mai ranit,fara sa vreau.Iar tu,superba in capriciile tale,m-ai condamnat atunci la suferinta.Si s-ar putea sa ma urasti toata viata,pentru asta.Si sa nu ma ierti niciodata.Dar vreau sa stii ca iti iubesc ura cu care ma urasti si neiertarea...
   Nu vreau sa te mai pierd niciodata.
   Chiar de ar fi ca,iubind,sa sufar din nou,iar sufletul sa-mi fie pururi o rana...
   Chiar de ar fi sa-mi ard de fiecare data aripile in focul tau sublim...
   Chiar de ar fi ca,din zborul tau voievodal catre Soare,sa ma lasi prada caderii si sa ma zdrobesc de un pamant pustiu si zadarnic de atatea singuratati...
   Eu te voi astepta mereu la mine in suflet,sa ma alini sau sa ma chinui,sa ma saruti sau sa ma ucizi,pentru ca dincolo de tine nu mai este decat de o nesfarsita tristete.Si un pustiu,un pustiu imens,care nu poate fi umplut decat tot cu iubire.
(Dincolo de iubire--Daniel Grosu)

2 comentarii:

Daniel Grosu spunea...

La fel de întâmplător cum ai găsit tu cartea mea pe acel raft de bibliotecă, am descoperit şi eu acest blog. Îmi pare bine că îţi place câte ceva din ce am scris. Şi îţi recomand să nu iubeşti doar toamna, pentru că fiecare anotimp în parte merită iubit. Chiar şi iarna, chiar şi fulgii. Ţinem legătura.Toate bune!
Daniel Grosu

Mara Enache spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.

Gadget

Acest conținut nu este disponibil încă prin conexiuni criptate.

Wikipedia

Rezultatele căutării