duminică, 16 octombrie 2016

Atâtea vieți


Am mai fost pe-aici, cândva,
De demult, în altă viață,
Răscolind aripa sorții
În roșul amurg al nopții.

Agonizam cu luna plină
Tăceri arzânde respirând,
Cutreeram cărări de munte
Cu umbra norilor pe frunte.

Impleteam cununi de stele
Râzând la ironia vieții,
Catarandu-ma pe stânci,
Urcând prăpăstiile-adanci.

Ascultam strigătul mării
- intensă ploaie-n portativ-
Cântând, în sufletele noastre,
Infrunzind tăceri albastre.

Atâtea vieți te-am așteptat
Logodită cu speranța,
Atâtea vieți te-am căutat
Și te-am găsit... În viața asta!

(Mara Enache- Atâtea vieti)

Postare prezentată

Mama, primul meu cuvânt...

Cândva, când ziua se-ndrepta spre noapte, Și zarea însângerată adormea în șoapte, Răzbătea-n sclipiri luna de argint, Atunci mi-ai d...