Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 26 decembrie 2012

Craciun fericit



Va doresc tuturor un CRACIUN MINUNAT ........LA MULTI ANI

marți, 11 decembrie 2012

Dincolo de iubire(||)

   De multe ori as fi vrut sa fug de tine,Iubire.Sa stau cat mai departe de suflarea ta curata si pagana deopotriva,cu care ademenesti pana-i faci pe oameni sa-si uite rosturile.
   As fi vrut sa o iau la sanatoasa,sa alerg mereu,sa nu ma mai poti ajunge,sa nu-ti mai cad in mreje si sa nu ma mai vand pe un sarut.
   Dar,daca as fi alergat,ar fi trebuit sa calc peste gradini superbe,cu flori in forme de clipe frumoase si sa naruiesc castele de nisip...Iar acele castele frumoase,chiar daca erau din nisip,erau totusi ale mele...
   Ai fost si fabricant de aripi,Iubire.
   Zapaceai oamenii,facandu-i sa creada ca pot zbura,iubind,si de multe ori,atunci cand zborul lor atingea inaltimi pe care nici nu le visasera,iti cereai aripile inapoi,brusc si irevocabil,ca un ultimatum transformat deja in razboi.
   Iar oamenii,ramasi dintr-odata fara aripile iubirii,se prabuseau in noroiul trist al lipsei de iubire,de unde ori nu se mai ridicau in veci,ori se ridicau pentru a se tara apoi,pana la sfarsitul zilelor,intr-o lume searbada,schiloditi de neputinta de a mai zbura si purtand pe vecie,ca o pecete,dorul aripilor de odinioara...

  Alergand in cautarea ta,Iubire,uneori poate te-am mai ranit,fara sa vreau.Iar tu,superba in capriciile tale,m-ai condamnat atunci la suferinta.Si s-ar putea sa ma urasti toata viata,pentru asta.Si sa nu ma ierti niciodata.Dar vreau sa stii ca iti iubesc ura cu care ma urasti si neiertarea...
   Nu vreau sa te mai pierd niciodata.
   Chiar de ar fi ca,iubind,sa sufar din nou,iar sufletul sa-mi fie pururi o rana...
   Chiar de ar fi sa-mi ard de fiecare data aripile in focul tau sublim...
   Chiar de ar fi ca,din zborul tau voievodal catre Soare,sa ma lasi prada caderii si sa ma zdrobesc de un pamant pustiu si zadarnic de atatea singuratati...
   Eu te voi astepta mereu la mine in suflet,sa ma alini sau sa ma chinui,sa ma saruti sau sa ma ucizi,pentru ca dincolo de tine nu mai este decat de o nesfarsita tristete.Si un pustiu,un pustiu imens,care nu poate fi umplut decat tot cu iubire.
(Dincolo de iubire--Daniel Grosu)

luni, 10 decembrie 2012

Dincolo de iubire

  Pleci iarasi.Grabita,transportata deja intr-o alta lume,din care eu nu mai fac parte.Pleci,de parca nu noi am fi cei care plangeam,si apoi ne sarutam lacrimile unul altuia,pentru ca nu intelegeamce destin nemilos ne tinuse departe unul de celalalt atatia ani de zile,pana ce iubirea sa ne daruiasca unul altuia.Si,amuzati,ne intrebam:cine stie de cate ori n-om fi trecut unul pe langa celalalt prin piata,indiferenti,sau cine stie cand ne-om fi impins si injurat in autobuz,nestiind ca va veni o zi in care ne vom indragosti si nu vom mai putea trai unul fara celalalt...
     Asa credeam: ca iubirea noastra va fi vesnica.Ca nimic n-o va putea lovi.Ca ne vom iubi si dincolo de moarte.
    Iar acum pleci,de parca ti-ar fi teama ca nu cumva sa pierzi cine stie ce mijloc de transport fistichiu,care vine doar o data in viata...
    Graba cu care pleci ti-a lasat insa timp suficient sa gasesti motive plauzibile,pretexte convenabile,sa-ti faci si din plecare o necesitate,sa incerci sa demonstrezi ca e mai bine asa,dar de ce nu ai avut curajul de a ma privi in ochi,inainte de a pleca,sa-ti raspunzi tie insasi daca intr-adevar voiai sa pleci?
    Ar fi trebuit sa le mai dai voie ochilor nostri sa-si vorbeasca,fie si pentru ultima oara,sa-si mai spuna macar o data ca se iubesc,asa cum numai ei stiau,si abia apoi sa-ti urmezi drumul.
    Poate ca,acolo unde te afli acum,straluciri la minut arunca umbre peste lumina povestii noastre dulci-amare,acoperind-o cu uitare.Dar,oare,nu-ti va fi dor nici o clipa de rasul nostru si de joaca noastra si de clipele in care ne strangean in brate cu disperare,de teama ca ne vom pierde unul de altul?
    Ai plecat,spargand universul nostru comun in doua,iar iubirea ni s-a transformat in doua singuratati,pe care vantul le va purta prin lume ca pe doua urise baloane de sapun,care se vor sparge,intr-o zi,departe unul de celalalt.

Decembrie

A venit iarna! Ninge! Am vazut cazand primii fulgi de nea...un alb intins uniform,peste tot...peste copacii golasi,peste acoperisurile caselor chiar si peste cateva smocuri de iarba care s-au ghemuit sub greutatea fulgilor,plangand parca plecarea toamnei aurii...
  In sufletul meu locuieste de mult timp o toamna tarzie,cu vanturi si ploi,iar acum,deodata,in graba,mi s-a instalat iarna cu aerul sau inghetat.
  Orasul adormit si-a imbracat repede mantia alba.Pasesc in noapte privind fulgii care m-au ametit in caderea lor lina si uniforma...retraind amintiri care -gandeam ca- s-au risipit o data cu trecerea timpului...Fugind de ganduri si amintiri,am intrat in mica biblioteca judeteana...am ales din intamplare o carte de pe un raft oarecare,sperand doar ca lectura sa ma acapareze,si sa pot uita sentimentul de singuratate care ma apasa de ceva timp.
  Citind "Dincolo de iubire" de Daniel Grosu nu am facut decat sa imi rascolesc sufletul si sa imi amintesc ca din lumina se naste iubirea...Am citit,cu interes si curiozitate,si am invatat ca iubirea e mai presus de orice...ca oricarui cititor nu-i ramane decat sa retraiasca marea iubire,cu care s-a intalnit mai devreme sau mai tarziu. Scrisorile de dragoste din acest roman,sunt,de fapt,o raza,reversibila,despre  iubire,care lumineaza intr-o lume cenusie...iar eu,transcriu,cuvant cu cuvant,aceste scrisori ,pentru a impartasi tuturor bucuria ca am citit romane care mi-au ramas adanc intiparite in suflet...
Autorul este un locuitor al micului meu oras,peste care acum ninge cu fulgi mari...

Gadget

Acest conținut nu este disponibil încă prin conexiuni criptate.

Wikipedia

Rezultatele căutării