Faceți căutări pe acest blog

Se afișează postările cu eticheta decembrie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta decembrie. Afișați toate postările

miercuri, 11 februarie 2015

Mi-e frig fãrã de tine



O navã în derivã plutind spre...nu se ştie,
De gheatã am rãmas şi-n luna lui Cuptor
Nimic nu mã-ncãlzeşte,nici toamna aurie,
Mi-e frig fãrã de tine şi mi-e atât de dor...


Cã mi-a rãmas în suflet o primãvarã care
Trecutã peste mine cu zâmbetul duios,
Cu grijã, a sãdit iubiri nemuritoare
Atunci, la început de martie ploios...


Universul meu se strânge ca o minge
Cu tristete-mi prind inima-n palma micã,
Luna mã priveşte c-un chip pãtat de sânge
Fãrã tine-acum mi-e frig ...şi-atât de fricã !


(Mara Enache - Mi-e frig fãrã de tine )

joi, 5 februarie 2015

joi, 22 ianuarie 2015

Balada pentru mama


In părul ei au nins troiene de zăpadă
Pe chipul blând și cald timpul amprente-a pus
Plânge-n singurătate, nu-i nimeni să o vadă,
Jelește omul drag care de mult s-a dus...

Doar vântul se aude cum șuieră-n zăpadă
Copiii au crescut, dar nimeni nu-i cu ea
Și nici măcar nepoții nu mai trec să o vadă
Suspină și-și ascunde lacrima-ntr-o basma...

Cu durerea-n suflet și ochii-ntorși spre poartă
Chipul în oglindă de mult nu și-a văzut
Singura-și duce grija, iși plange a ei soartă
Și timpul nemilos, ce repede-a trecut...

(Mara Enache-Balada pentru mama )

luni, 18 februarie 2013

Ninsoare cu miros de vesnicie

  
 Ninsoarea miroase a vesnicie si poate tocmai de asta nu ninge ori de cate ori vrem noi...
 Nu ninge intotdeauna cand vrem noi,pentru ca mai nimic pe lume nu e chiar dupa vrerea noastra:nu ne nastem atunci cand ar trebui,nu ne indragostim cand ne-am dori,nu murim cand ar fi firesc...Imi e atat de bine cu tine,incat binele acesta pe care-l simt acum aproape ma sperie.Mi-e teama ca va veni o clipa cand din tot ce e acum frumos va mai ramane doar amintirea sau poate nici macar atat,mi-e teama ca va veni o vreme cand vesnicia nu va mai dori sa ninga si astfel vom ramane,fara ninsoare,la cheremul efemerului,in fata caruia s-ar putea preda si iubirea noastra.Ninsoarea miroase a vesnicie,si poate de asta nu ninge ori de cate ori ne dorim noi...

 (Calugarita-Daniel Grosu)

joi, 17 ianuarie 2013

Destine ciudate

     Uneori,atunci cand destine ciudate ne mai aruncau,din cand in cand,dupa indelungi sicane si tergiversari,unul in bratele celuilalt,ma gandeam sa-l intreb pe Dumnezeu daca vorbeste serios...
     Desigur,asta nu insemna,cumva ca mi-as fi dorit ca in Ceruri sa fie neaparat seriozitate maxima,dar imi inchipuiam ca ar fi trist si hilar deopotriva sa nu se mai poata face si cate o gluma.
     Chiar si in Ceruri.
     Pentru ca,atunci,era o lumina atat de frumoasa...
     Chiar,tu mai tii minte lumina aceea dintai a iubirii,lumina primului sarut,cand soarele parca se lipise de buzele noastre?
      Mai tii minte cum,parca inconstienti,incercam sa scapam de lumina aceea dintai,si apoi sa jucam sotron cu niste umbre,mai tii minte intunericul acela ciudat,care ne-a pandit tot timpul,chiar din lumina?
       Dar noua nu ne-a fost teama niciodata,nu ne-a fost teama in primul rand pentru ca iubirii noastre nu avea cum sa-i fie teama de intuneric,pentru ca noua ne-a fost in suflete zi chiar si atunci cand treceam prin eclipse ciudate.
       Noi chiar nu ne putem desparti definitiv...
      Pentru ca tu esti lumina...Linistea esti...Rasaritul,speranta,asfintitul...
      Tu,de fapt,esti totul.
      Tu,de fapt,esti lumina aceea frumoasa,lumina aceea dintai,lumina primului sarut,cand soarele parca se lipea de buzele noastre...


(Daniel Grosu-Dedesubt)

luni, 10 decembrie 2012

Decembrie

A venit iarna! Ninge! Am vazut cazand primii fulgi de nea...un alb intins uniform,peste tot...peste copacii golasi,peste acoperisurile caselor chiar si peste cateva smocuri de iarba care s-au ghemuit sub greutatea fulgilor,plangand parca plecarea toamnei aurii...
  In sufletul meu locuieste de mult timp o toamna tarzie,cu vanturi si ploi,iar acum,deodata,in graba,mi s-a instalat iarna cu aerul sau inghetat.
  Orasul adormit si-a imbracat repede mantia alba.Pasesc in noapte privind fulgii care m-au ametit in caderea lor lina si uniforma...retraind amintiri care -gandeam ca- s-au risipit o data cu trecerea timpului...Fugind de ganduri si amintiri,am intrat in mica biblioteca judeteana...am ales din intamplare o carte de pe un raft oarecare,sperand doar ca lectura sa ma acapareze,si sa pot uita sentimentul de singuratate care ma apasa de ceva timp.
  Citind "Dincolo de iubire" de Daniel Grosu nu am facut decat sa imi rascolesc sufletul si sa imi amintesc ca din lumina se naste iubirea...Am citit,cu interes si curiozitate,si am invatat ca iubirea e mai presus de orice...ca oricarui cititor nu-i ramane decat sa retraiasca marea iubire,cu care s-a intalnit mai devreme sau mai tarziu. Scrisorile de dragoste din acest roman,sunt,de fapt,o raza,reversibila,despre  iubire,care lumineaza intr-o lume cenusie...iar eu,transcriu,cuvant cu cuvant,aceste scrisori ,pentru a impartasi tuturor bucuria ca am citit romane care mi-au ramas adanc intiparite in suflet...
Autorul este un locuitor al micului meu oras,peste care acum ninge cu fulgi mari...

Postare prezentată

Tată a înflorit gutuiul

Tată a înflorit gutuiul Tată, a înflorit gutuiul ce l-ai sădit cu mâna ta, Iarba a crescut în curte și n-are cine o tăia, Odăile, încreme...

traduceti acest blog

Wikipedia

Rezultatele căutării