O navã în derivã plutind spre...nu se ştie,
De gheatã am rãmas şi-n luna lui Cuptor
Nimic nu mã-ncãlzeşte,nici toamna aurie,
Mi-e frig fãrã de tine şi mi-e atât de dor...
Cã mi-a rãmas în suflet o primãvarã care
Trecutã peste mine cu zâmbetul duios,
Cu grijã, a sãdit iubiri nemuritoare
Atunci, la început de martie ploios...
Universul meu se strânge ca o minge
Cu tristete-mi prind inima-n palma micã,
Luna mã priveşte c-un chip pãtat de sânge
Fãrã tine-acum mi-e frig ...şi-atât de fricã !
(Mara Enache - Mi-e frig fãrã de tine )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu