acoperitã de beznã,
invadatã de timp,
nu se mai aude
nici zâmbetul licuricilor.
Gânduri asasine
mi-au intrat pe sub piele,
sfâşiind-o...
Am adunat
în mantia destinului
vise clandestine,
privind la mine
abandonatã
în iarba înghetatã
cu iz de mentã...
Te-am chemat fãrã glas.
Speriate,cuvintele,
îşi luaserã zborul...
(Mara Enache - Fãrã glas )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu