Tată a înflorit gutuiul
Tată, a înflorit gutuiul ce l-ai sădit cu mâna ta,
Iarba a crescut în curte și n-are cine o tăia,
Odăile, încremenite, au miros de mucegai,
Icoana plânge pe-un perete, acolo unde te rugai.
Gardul e înclinat pe-o parte de când n-ai bătut un cui
Florile de la fereastră au rămas a nimănui
Lacătul a ruginit , geme de când este pus
Încătușată în durere sunt și eu de când te-ai dus
Vântul tremură prin frunze sărutând cu dor copacii,
Câmpul este înverzit, pot strânge-n buchet toți macii,
Toate florile albastre, florile de mușețel,
Din ele pot să-mi fac cunună, dar fără tine nu-i la fel.
Tată a înflorit gutuiul iar grădina-i neîngrijită,
Au trecut atâția ani de când e casa părăsită,
În lumina aurie totul alunecă spre vară,
Doar eu nu mai sunt aceeași, port în suflet grea povară.
Ți-au crescut nepoții mari și mergem adeseori
Și săpăm tată gradina să fie plină de flori,
Reparăm tot ce-i stricat, gardul, casa...tot vom face,
Să am inima împăcată, iar tu să te-odihnești în pace!!!
.
