Poveste cu trecut,prezent si viitor

A fost odata,ca niciodata,o femeie,obisnuita,care traia undeva la marginea unui satuc,intr-o casa micuta,impreuna cu fiul ei.Prin acele parti erau putine case, era foarte abatuta ca fiul ei nu avea un fratior sa se joace,de aceea,nu era zi in care sa nu se roage ca dumnezeu sa-i mai daruiasca un copil...Dar,intr-o noapte in vis i-a aparut un batran care i-a spus:"Fata mea,pana nu-ti vine alesul calare pe un cal alb,ruga ta va fi in zadar."Si azi asa,maine asa,fiul ei a crescut...Intr-o zi friguroasa de toamna,apasata de ganduri si de tristete,vazu la poarta ei un strain.L-a privit si a stiut ca il asteapta de mult timp.A ramas grea,iar dupa noua luni,intr-o zi ,la sfarsitul lunii iunie,cand vantul nu adia nici macar,iar soarele radea cocotat in mijlocul cerului,a nascut un baiat,cu par balai si ochi albastri.Timpul a trecut,mai exact noua ani,iar femeia are acum doi baieti si este cea mai fericita mama.Astazi,la sfarsitul lunii iunie,vantul nu adie nici macar,iar soarele rade "cu gura pana la urechi"cocotat in mijlocul cerului...Strainul nu era calare pe un cal alb ci conducea comod o masina, mama celor doi baieti sunt eu,iar azi e ziua fiului meu care implineste noua ani.Dumnezeu mi-a ascultat ruga si mi-a daruit,prin ei,copiii mei,viata si bucuria de a trai,rostul meu in viata.Si-am incalecat pe-o sa,si v-am spus povestea asa;doar ca,aceasta poveste are trecut,prezent si viitor.Poveste cu trecut,prezent si viitor

Povesti cu anotimpuri

Viata noastra e formata din anotimpuri;primavara,cand esti doar un copil;vara,cand esti adolescent;toamna cand esti deja matur,iarna,cand te apropii cu pasi usori de sfarsitul anilor....dar...iubim .

Iubim primavara,chiar daca suntem in toamna vietii,pentru ca in sufletul nostru ramanem mereu copii,avem sufletul tanar si dorinta de-a trai frumos...