Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stanca,pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa,mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute in vis,
am uitat totul,am uitat copilaria,caminul,
nu-ti stiam decat mangaierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surazand o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau in pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decat sa dispara,
O,strange-ma tare in brate,atat de tare incat sa
nu-mi mai trebuiasca nimic altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu