Stiu ca trebuie multa rabdare,si atunci,pentru a trai mai bine,noi parintii,trebuie sa fim mai presus de ambitii,sa invingem frica;trebuie sa fim un bun exemplu pentru copiii nostri,sa avem o inima mare,fara sa uitam insa ca trebuie si un pic de severitate pentru a infrunta multele piedici care ne invadeaza viata.Nu mi-e usor,cand ma gandesc ca isi vor croi propriul lor drum in viata,iar noi vom ramane singuri,doi batranei,tocmai de aceea,acum,le construiesc un soi de harta stradala cu care se vor putea orienta in viitor.Randurile acestea sunt un mod in care,sper ca citindu-le,vor putea utiliza sfaturile mele pentru o existenta linistita si optimista.Scriu aceste randuri,in speranta ca intr-o zi,copiii mei,vor citi,si vor putea deschide ochii asupra aspectelor pozitive ale vietii,devenind la randul lor adulti cu principii si idealuri,respectuosi,demni,si mai ales,cu o mare pace interioara.Asta e cea mai importanta mostenire pe care le-o putem lasa...Asa ca...copiii mei!...nu renuntati niciodata la idealurile voastre,pentru ca,persoanele care au mari idealuri,au mai multa forta decat cei care au realizat deja totul.Fiti puternici,doar asa puteti trece peste obstacolele vietii!
Cândva, când ziua se-ndrepta spre noapte, Și zarea însângerată adormea în șoapte, Răzbătea-n sclipiri luna de argint, Atunci mi-ai d...
De multe ori as fi vrut sa fug de tine,Iubire.Sa stau cat mai departe de suflarea ta curata si pagana deopotriva,cu care ademenesti pa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu