Ori de cate ori merg in parc impreuna cu copilul meu,ma refugiez mereu sub un tei batran...in aceasta perioada,mirosul florilor de tei imi trezesc amintiri care ma naucesc,ma terorizeaza,ma ucid incetul cu incetul...iar eu...incerc sa le innabus (nu stiu de ce );chiar daca sunt convinsa ca maine voi reveni sub teiul inflorit,voi reveni la amintirile pe care incerc sa le ignor,dar pe care le iubesc si le dispretuiesc in acelasi timp.Nu am puterea de a opri timpul...anii trec si am ajuns la o varsta(nici nu mai conteaza cat)...probabil nu-mi arat anii; ori sufletul meu a ramas tanar? -dar,sunt convinsa,ca fiul meu-acum destul de mare-ramane deseori mirat,si sunt sigura ca nu ar avea curajul de spune cuiva..."mama are blog" sau "mama mi-a trimis mesaj pe mess"...cred ca am avut curajul sau mai bine spus curiozitatea de a invata singura lucruri pe care nu orice femeie da varsta mea ar incerca...Amintirile provocate de mirosul dulce al florilor de tei imi amintesc de tineretea mea.Pe vremea aceea nu erau calculatoare, nici tablete si nici telefoane inteligente...ma asezam frumos la o masa si scriam ordonat toate gandurile mele pe hartie...amintiri ramase intiparite si in inima mea...
Cândva, când ziua se-ndrepta spre noapte, Și zarea însângerată adormea în șoapte, Răzbătea-n sclipiri luna de argint, Atunci mi-ai d...
De multe ori as fi vrut sa fug de tine,Iubire.Sa stau cat mai departe de suflarea ta curata si pagana deopotriva,cu care ademenesti pa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu