Faceți căutări pe acest blog

joi, 7 iunie 2012

Mirosul ametitor al florilor de tei

Ori de cate ori merg in parc impreuna cu copilul meu,ma refugiez mereu sub un tei batran...in aceasta perioada,mirosul florilor de tei imi trezesc amintiri care ma naucesc,ma terorizeaza,ma ucid incetul cu incetul...iar eu...incerc sa le innabus (nu stiu de ce );chiar daca sunt convinsa ca maine voi reveni sub teiul inflorit,voi reveni la amintirile pe care incerc sa le ignor,dar pe care le iubesc si le dispretuiesc in acelasi timp.Nu am puterea de a opri timpul...anii trec si am ajuns la o varsta(nici nu mai conteaza cat)...probabil nu-mi arat anii; ori sufletul meu a ramas tanar? -dar,sunt convinsa,ca fiul meu-acum destul de mare-ramane deseori mirat,si sunt sigura ca nu ar avea curajul de spune cuiva..."mama are blog" sau "mama mi-a trimis mesaj pe mess"...cred ca am avut curajul sau mai bine spus curiozitatea de a invata singura lucruri pe care nu orice femeie da varsta mea ar incerca...Amintirile provocate de mirosul dulce al florilor de tei imi amintesc de tineretea mea.Pe vremea aceea nu erau calculatoare, nici tablete si nici telefoane inteligente...ma asezam frumos la o masa si scriam ordonat toate gandurile mele pe hartie...amintiri ramase intiparite si in inima mea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postare prezentată

Tată a înflorit gutuiul

Tată a înflorit gutuiul Tată, a înflorit gutuiul ce l-ai sădit cu mâna ta, Iarba a crescut în curte și n-are cine o tăia, Odăile, încreme...

traduceti acest blog

Wikipedia

Rezultatele căutării