Scrinul uitării

Duzine de cuvinte corabie cu vele,
Ne înveleam iubirea în haine celestine,
Dar vântul ne-a împins spre alte noi destine,
Pe maluri diferite, cu marea între ele.

Alunec pe speranțe prinse în atele,
Inima zdrențuită uitată-n pandativ,
Și mireasma ploii - o notă-n portativ,
Rămase sunt de-atunci, pe câmpuri de lalele.

Mâine am să mă iert, la marginea mării
Între zi și noapte, scut de amnezii,
Cuvinte din trecut, în pagini ruginii
Abandonate, în scrinul uitării...

Dacă mă iubești, să ne-aruncăm în mare,
Ne vom contopi în valuri străverzii
Nebuni pierduți, iubind, în poezii
Care vor fi cu noi, sfinte altare...


(Mara Enache - Scrinul uitării)