Fara tine mi-s propria mea pedeapsa,mi-s blestem si neandurare,mi-s lumina intr-o lume pustie,mi-s cantec fara ecou.
Esti viata mea,toate amintirile tu mi le-ai daruit!Ce noima ar mai avea viata fara tine,cand tu esti rostul meu si visul meu si mangaierea mea,cand ma trezesc cu tine in gand si adorm la fel,cand ti-ai facut atat de bine culcus in in sufletul meu,incat acum faci parte din mine?
Fara tine mi-s cer fara stele si pasare fara aripi sunt!Tu m-ai invatat sa iubesc zborul si tu imi ceri acum sa ma dezvat de el?
Fara tine,totul este poteca batatorita,care spune ca tot ce a fost,va mai fi.Tu esti singurul lucru nou sub Soare,si numai fara tine,pe pamant,totul este desertaciune si goana dupa vant!
Cum sa traiesc fara tine,cand tu esti jumatate din sufletul meu?Cum sa traiesc numai cu jumatate de suflet?Si ce sa fac doar cu aceasta jumatate de suflet,care se va imbolnavi fara cealalta jumatate, care iti apartine?
Ma simt cum nu s-ar mai simti nimeni,daca iubirea l-ar face sa simta durere.Cat de fara timp ma simt,fara tine...
(Daniel Grosu-Dincolo de iubire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu