În aşteptarea vacanţei

       Afară totul miroase a flori şi a iarbă verde,iar soarele râde pe cer cu gura până la urechi.Se simte că a venit vara şi nu mai este mult până la sfarşitul acestui an de şcoală.Am mai crescut un pic...
       Suntem în aşteptarea vacanţei.
       -Ce vei face în vacanţă? mă întreabă curios prietenul meu.
       -Deocamdată nu ştiu, am răspuns.
Mă priveşte mirat şi ochii lui se umbresc.Ştia! Probabil că ar fi vrut să audă de la mine, dar că, şi eu, aveam un nod în gât şi nici nu mai puteam vorbi...A tras aer în piept şi mi-a spus;
       -Ştiu că vei pleca,dar noi tot prieteni vom rămâne şi voi aştepta vacanţa de vară ca pe un dar de Crăciun.Ştiu că doar atunci ne vom mai întâlni.Drum bun, prietene!
Ochii îi străluceau şi două lacrimi alunecară pe obrazul său.A plecat grăbit fară să privească în urmă,iar eu mi-am spus în gând:
  "Nu te voi uita niciodată, prieten drag!"
Atunci ochii mei se înnecară în lacrimi...



( Gabriel Enache = În aşteptarea vacanţei )