Rugăciune

Pluteşti nehotărât
cu aripi de înger, 
undeva,
între cer şi pământ,
şi vântul adie.
Nu te mai agăţa
de lumina lunii
ca să ne poţi privi
de sus...
din nouri fă-ţi o scară
şi coboară lin,
că a început să plouă
cu gust de lacrimi.
Aici au înflorit cireşii
şi iarba miroase
a verde crud,
iar vântul adie...
aici,înfloreşte liliacul
şi trandafirii tăi,
de fluturi...
aici,
într-o lumină aurie
totul alunecă
spre vară...



                          Draga mea prietenă

    Pe când aşteptai ca soţul tău să se trezească din somnul profund în care căzuse,am scris cu durere această poezie şi m-am rugat pentru voi,apoi am auzit că Dumnezeu l-a luat la El şi nu am mai îndrăznit să te sun,dar comunicarea cu un prieten receptiv este necesară la orice vârstă şi în orice situaţie dificilă.
Suntem prieteni din copilărie,de multe ori ne întâlneam şi derulam filmul amintirilor comune...redeveneam încă o dată copii.Acum ai primit o palmă de la viaţă,insă viaţa nu ne oferă întotdeauna ceea ce ne dorim noi.Mai ştiu că durerea doare şi că va trece mult timp până când lacrimile se vor usca,important este că,v-aţi iubit şi respectat reciproc,primind şi oferind totul în mod egal.Să-i păstrăm amintirea vie.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!