Până şi salcia de pe mormântu-ţi plânge
Cu mâna goală pământu-am zgrepţănat
Ţi-am aprins lumina, dar, apoi te-am certat
Mi-e tare dor şi un cuvânt n-ajunge...
Din pat de iarbă ţi-am făcut covor
Până şi menta sub picior ardea
Sperând că, poate azi te voi vedea
M-am aşezat încet, cu al meu dor...
De parcă ne-am juca "de-a v-aţi ascunsea"!
Vorbeşte-mi! Fără tine timpul e inert
Faci pe vicleanul? Taci? Şi iar te cert...
În moarte, ca si-n viaţă, în spate ducem crucea...
Cu crengile te-alintă o salcie pletoasă
Chiar şi un nor din treacăt s-a oprit
O vrabie zglobie, zâmbind ţi-a ciripit
Hai, lasă joaca! Întoarce-te acasă!
Mi-e tare dor şi un cuvânt n-ajunge
Până şi salcia de pe mormântu-ţi plânge...
(Salcia - Mara Enache)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu