O ultimă dorinţă

O lacrimă mi-a îngheţat pe gene
În iarna ce-a venit de timpuriu
La mine-n suflet, doar albe troiene
Şi vântul rece, bate a pustiu.

Că trupul mi-e-npietrit de-atâta vară,
Iar raza mea de soare a pălit
Doar luna, cu privirea ei bizară,
Zâmbeşte trist pe-un petec de argint.

Ninsoare aştern în păr, ca un pelin
Cu gust amar...viaţa! simplu fum...
Să ne-amăgim cu miere şi venin,
Bătătorind cu toţi acelaşi drum.

Ploi şi nori negri, pe cerul meu senin,
Tunete şi fulger, deodată s-au ivit
Nu pot fugi din calea crudului destin
Strigătul din mine, acum, a amuţit.

Azi suntem, mâine nu, căci soarta e ciudată,
Dar ultima dorinţă ca o ninsoare cern...
Să-mi aruncaţi cenuşa, în vânt, la Marea Moartă,
Şi viaţa preţuiţi, nimic nu e etern.

Să fiu un val ce mângâie nisipul,
Un firicel de aur într-o clepsidră pus,
Un pescăruş la mal, în joaca sa cu timpul,
În prag de seară, într-un superb apus...


( O ultimă dorinţă - Mara Enache )