Tată a înflorit gutuiul

Tată a înflorit gutuiul

Tată, a înflorit gutuiul ce l-ai sădit cu mâna ta,
Iarba a crescut în curte și n-are cine o tăia,
Odăile, încremenite, au miros de mucegai,
Icoana plânge pe-un perete, acolo unde te rugai.

Gardul e înclinat pe-o parte de când n-ai bătut un cui
Florile de la fereastră au rămas a nimănui
Lacătul a ruginit , geme de când este pus
Încătușată în durere sunt și eu de când te-ai dus

Vântul tremură prin frunze sărutând cu dor copacii,
Câmpul este înverzit, pot strânge-n buchet toți macii,
Toate florile albastre, florile de mușețel,
Din ele pot să-mi fac cunună, dar fără tine nu-i la fel.

Tată a înflorit gutuiul iar grădina-i neîngrijită,
Au trecut atâția ani de când e casa părăsită,
În lumina aurie totul alunecă spre vară,
Doar eu nu mai sunt aceeași, port în suflet grea povară.

Ți-au crescut nepoții mari și mergem adeseori
Și săpăm tată gradina să fie plină de flori,
Reparăm tot ce-i stricat, gardul, casa...tot vom face,
Să am inima împăcată, iar tu să te-odihnești în pace!!!

.

THE BEST SPANISH GUITAR LOVE SONGS INSTRUMENTAL ROMANTIC RELAXING SEN...

continuare...

Ninge peste noi

Privesc amar cum sufletul îmi moare
Înghețat în ierni de așteptare,
Flori de gheață zâmbesc de la fereastră,
A mai căzut un fulg peste iubire noastră.


Ne-am împărțit iubirea în parcele
Și fericirea am legat-o cu atele,
Fără să știm, cândva am frânt un zbor,
Iar astăzi zburăm cu aripi de dor.


Am inima-nvelită în frunze de pelin,
Ninge peste noi cu ani ce nu mai vin,
Peste iubirea noastră zăpada se așterne,
Noi n-am știut iubite, că iernile-s eterne...



( Mara Enache - Ninge peste noi )

script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js">

Mama, primul meu cuvânt...

Cândva, când ziua se-ndrepta spre noapte,
Și zarea însângerată adormea în șoapte,
Răzbătea-n sclipiri luna de argint,
Atunci mi-ai dăruit primul răsărit.

Ești marea mea de gânduri și de vise
Cu poezii de dor în rime scrise,
Ești raza ce-ncălzește cărările de munte,
În zilele de vară ești umbra de pe frunte.

Tu ești tărâmul cu brațe larg deschise,
Copilărie ești, ecouri lungi promise,
Ești apă veșnică-n izvor, pe al meu plai,
Ești și vei rămâne colțul meu de rai.

Ai îmbrăcat acum o haină argintie,
Potop de cuvinte pe-o coală de hârtie,
Când dorul te apasă cu lacrimi te hrănești,
Dar florile din suflet tu mi le înflorești.

Și dacă părul tău are sclipiri de gheață,
Cărarea mea de aur, drumul meu în viață,
Tot frumoasă ești stâncă fără teamă,
Marea mea de gânduri, iubită, scumpă mamă!

Ești universul meu, un bulgăre de viață,
Zâmbetul pe buze în orice dimineață,
Ești leagăn lin cu dulcele tău cânt,
Ești și vei rămâne primul meu cuvânt...



( Mara Enache - Mama, primul meu cuvânt )

  <script data-ad-client="ca-pub-4389382445709799" async src="https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script>

Poate dura până la o oră pentru ca anunțurile să apară în pagină. Pentru detalii, consultați ghidul de implementare a codului.

Lasă ploaia

Îmi plouă în suflet cu amintiri despre tine,
Îmi plouă în suflet cu amintiri despre noi,
Sunt stropi ce dezbină două destine
Sunt stropi care-mi plâng pe umerii goi.


Lasă ploaia să-mi sărute fruntea încruntată
De atâtea albe nopți pierdute-n necuvinte,
Lasă ploaia să îmi cearnă ce a fost odată,
Să-mi aducă adieri de gânduri nerostite.


Lasă ploaia să-mi aline rana din trecut,
Și în asfințitul tandru soarele s-ascundă.
La marginea mării un ultim sărut,
În tăceri imense dragostea profundă.


Lasă ploaia să-mi aștearnă drumuri depărtate,
Netezind, bătătorite, a sufletului căi,
Lasă ploaia să mă poarte în locuri neumblate,
Lasă ploaia să mă ducă peste munți și văi.


Lasă ploaia să m-alinte în a nopții palmă,
Să visez că poți atinge nemuritoare stea,
La margine de luceferi ploaia să m-adoarmă,
Poți să-mi iei orice vrei tu, dar ploaia nu mi-o lua...





( Mara Enache - Lasă ploaia )

<script>
  (function(i,s,o,g,r,a,m){i['GoogleAnalyticsObject']=r;i[r]=i[r]||function(){
  (i[r].q=i[r].q||[]).push(arguments)},i[r].l=1*new Date();a=s.createElement(o),
  m=s.getElementsByTagName(o)[0];a.async=1;a.src=g;m.parentNode.insertBefore(a,m)
  })(window,document,'script','https://www.google-analytics.com/analytics.js','ga');
  ga('create', 'UA-19183179-1', 'auto');
  ga('send', 'pageview');
</script>
 

Atâtea vieți

Am mai fost pe-aici, cândva,
De demult, în altă viață,
Răscolind aripa sorții
În roșul amurg al nopții.

Agonizam cu luna plină
Tăceri arzânde respirând,
Cutreeram cărări de munte
Cu umbra norilor pe frunte.

Impleteam cununi de stele
Râzând la ironia vieții,
Catarandu-ma pe stânci,
Urcând prăpăstiile-adanci.

Ascultam strigătul mării
- intensă ploaie-n portativ-
Cântând, în sufletele noastre,
Infrunzind tăceri albastre.

Atâtea vieți te-am așteptat
Logodită cu speranța,
Atâtea vieți te-am căutat
Și te-am găsit... În viața asta!

(Mara Enache- Atâtea vieti)

Pe strada noastră

Pe strada noastră ai uitat să vii,
Plâng copacii despuiați de frunze,
Cum arde asfaltul...în tonuri cenușii,
Și zâmbetul pe-abandonate buze...

Pe strada noastră ai uitat să treci,
În anotimpul nopților târzii,
Te-ai rătăcit pe micile poteci,
Ce șerpuiesc viclean, cărămizii...

Pe strada noastră n-ai trecut de mult,
Mă pierd în miros dens de liliac,
M-alintă vântu-n noaptea ce ascult,
Dorul mi-l agăț într-un hamac...

Pe strada noastră te aștept să vii,
La marginea nopții, învelit în șoapte,
Vindecat de stranii amnezii,
Cu tăceri albastre pe buze vinovate...


( Pe strada noastră - Mara Enache )

Mă topesc în uitare

M-am topit într-o lacrimă
      Ce lovea cadențat
            În ritmul ploii
                  La geamul tău
   
Dar tu... ești ispititor de tăcut...



M-am topit într-o rază
      Străverziu de domoală
           Să-ți luminez
                 Tăcută în noapte

Dar tu...zâmbești în întuneric...



Nu-mi mai auzi dorul
      Nu îmi mai simți lipsa
           Locul meu de lângă tine-i
                Ocupat

Și... mă topesc în uitare...




( Mara Enache - Mă topesc în uitare )

Parfum de amintiri

Frumos miroși,
A iarbă verde
Și-a fân proaspăt cosit,
O picătură de parfum
În mister învăluit.

Spui vorbe dulci
Unse cu miere,
În acord cu-o ceteră,
Și mă-mbrățișezi timid,
Ca un parfum de iederă.

Iar eu înclin
Un zâmbet stins,
Eternei mari iubiri,
Păstrată pură,în sticluța
Cu parfum de amintiri.


( Mara Enache - Parfum de amintiri )

Feerie de culori...

FRUMUSEȚEA FLORILOR

DE CELE MAI MULTE ORI

ALINĂ DURERI

PRIN FEERIA DE CULORI

ÎNTR-O LUME DE POVESTE..........

Richard Clayderman - Love Story

Azi îți scriu...

Azi îți scriu, altă scrisoare,
Anii au trecut în vânt,
Ai plecat cu nepăsare...
Singură-s pe-acest pământ...

Scârțâie ușa la tindă,
Odaia-n care tu stăteai
E îmbrăcată în pustiu
Cu miros de mucegai.

Cumpăna de la fântână
A rămas fără găleată,
Casa e neîngrijită
Chiar și iarba-i netăiată.

Nici zăvorul de la poartă
Nu mai e la locul lui,
Nimeni, nu mai e, să bată,
Ici, pe colo, câte-un cui...

O serenadă, cu chitara,
Să mă perpelesc de dor,
Greierii îmi cântă seara
Și adorm în cântul lor.

Când moartea drepturile-și cere,
Cel care-a rămas în viață,
Duce povara, în durere,
În așteptare și-n speranță...

Cozonaci și ouă roșii
Pregătite sunt pe masă,
În prag au cântat cocoșii...
Încă te aștept acasă...



( Mara Enache - Azi îți scriu... )

Îți amintești?

Îți amintești?
Când eram singuri
mi-ai cerut
sa-ți fiu mireasă,
dar gura mea
era pecetluită,
iar ochii
orbiți de lumină...
M-am aruncat
în vârtejul vieții
știind
că nu prind nicăieri
rădăcini...



( Mara Enache - Îți amintești? )

Certitudine

Viața mea
îmi aparține,
cu vise
adolescentine,
cu dorințe
clandestine,
sau, cu gânduri
asasine
care-ades
ucid destine...

Viața mea
îmi aparține,
cu tot ceea
ce conține,
cu multe
sau cu puține...
Sunt doar eu
ce-o pot deține!

Viața asta
e doar a mea;
doar eu
o pot controla!


( Mara Enache - Certitudine )

Flori de cireș

Cunună împodobită-n betele argintate,
Simfonii de flori pe rochia de mireasă,
Cu drepturi depline, să fiu a ta aleasă
Pereche-n astă viață și dincolo de moarte.

Flori de cireș au nins, cu iz de amintire,
Pe-un covor de iarbă explozii de culoare,
Petale delicate pline de candoare,
Parfum amețitor cu-aromă de iubire.

Flori de cireș și miros de pământ,
O umbră solitară pierdută-n depărtare,
Cuvinte, într-un trecut ce-alunecă-n uitare,
Atât ne-a mai rămas din sfântul legământ.



( Mara Enache - Flori de cireș )

Fă-ți timp

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând
Fă-ți timp să poți, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrâni...
Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini...
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să învețt,
Fă-ți timp să dai vieții adevăratul sens!
Fă-ți timp, acum!
Să știi: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieții, n-o mai strângi!




( Fă-ți timp-Rudyard Kipling )

Iartă-mă, am uitat...

Ploaia
a intrat prin fereastra
uitată deschisă,
și vântul
doar cu-o suflare,
mi-a dărâmat
acoperișul inimii.

Am trântit ușa
și am plecat.

Iartă-mă.
Am uitat că
atunci când zâmbești
răsare soarele.


(Mara Enache-  Iartă-mă, am uitat)

Scrinul uitării

Duzine de cuvinte corabie cu vele,
Ne înveleam iubirea în haine celestine,
Dar vântul ne-a împins spre alte noi destine,
Pe maluri diferite, cu marea între ele.

Alunec pe speranțe prinse în atele,
Inima zdrențuită uitată-n pandativ,
Și mireasma ploii - o notă-n portativ,
Rămase sunt de-atunci, pe câmpuri de lalele.

Mâine am să mă iert, la marginea mării
Între zi și noapte, scut de amnezii,
Cuvinte din trecut, în pagini ruginii
Abandonate, în scrinul uitării...

Dacă mă iubești, să ne-aruncăm în mare,
Ne vom contopi în valuri străverzii
Nebuni pierduți, iubind, în poezii
Care vor fi cu noi, sfinte altare...


(Mara Enache - Scrinul uitării)