Uneori as vrea...

   Uneori as vrea sa ma fac ploaie,macar ca sa te ud si sa-ti aduc noroc.
   Uneori as vrea sa-ti fiu patura,ca sa fiu sigur ca asa iti voi alinta trupul.
   Uneori as vrea sa fiu streasina pe sub care treci in fiecare zi,ca sa iti pot vedea surasul.
   As vrea sa fiu strada ta,locul tau,lumea ta,ca sa pot sta cu tine mereu,ca sa-ti vad si zambetul si incruntarea,ca sa incerc sa-ti fac,din noaptea ciudata care bantuie prin iubirea noastra o zi minunata,iar din ziua lalaie,o noapte cum n-o sa mai fie.
   As vrea sa fac din toate cate ceva,sa te vad ca surazi,sa te vad ca zambesti asa cum numai tu stii s-o faci...
   Si,tocmai de aceea,uneori as vrea sa ma fac ploaie,ca sa te ud si sa-ti aduc noroc...


(Daniel Grosu-Dedesubt)

Sa radem...

   O baba se tot ascundea de Moarte prin diverse locuri,unde se deghiza ca sa poata scapa.In cele din urma,Moartea o gasise la o gradinita de copii.Baba isi pusese o bonetica pe cap si se prefacea ca se joaca.
   -Ce faci aici? o intreaba Moartea
   -Ia,ce sa fac,pap,ma zoc...raspunse baba
   -Bine,papa mai repede,ca mergem ...ptru-ptru! ii intrase in joc Moartea.


(Daniel Grosu-Dincolo de iubire)

Crezi in destin?

Crezi in Destin?Sa stii ca eu cred ca este ceva,acolo sus,care ne hotaraste drumul in viata.Cand eram mai tanar,ma revolta acest gand.Ma razvratea ideea ca noi,oamenii,suntem niste simple marionete,manevrate de forte superioare,niste marionete,umile si hazlii...Dar la fel de trist ar fi si ca totul sa fie la voia intamplarii.Cum adica,sa nu conteze cine suntem si ce trebuie sa ajungem?Ne-am simti atunci ca intre niste oglinzi paralele,care ne-ar bloca posibilitatea de iesire din spatiu dintre ele.Eu cred ca fiecarui om i se intampla ceea ce trebuie sa i se intample.Sunt ferm convins ca fiecare are drumul lui.Si,apropo de drumuri,iata ce spunea Garabet Ibraileanu.."Nu regreta ca ai apucat pe un drum si ti-ai rupt un picior,pentru ca n-ai de unde sa stii  ca,daca,pornind pe un alt drum,nu ti le-ai fi rupt pe amandoua.


(Daniel Grosu-Dincolo de iubire)

Soarta.........

As fi vrut sa scriu lucruri frumoase,asa cum mereu am scris si am vorbit, de iubire si de tot ce e frumos in viata unui om,am crezut mereu ca, fiind optimista, lasand la o parte problemele mele si incercand sa ma ascund dupa deget,viata mea va lua o alta intorsatura...dar nu... Totul e realitate cotidiana...facturi care vin in fiecare zi...si cu tot frigul de afara pe mine ma apuca cu calduri de parca as fi in luna lui Cuptor...Ca nu erau deajuns doar facturile,dar in urma cu doua zile am ramas si fara munca...ca deh!...la noi in firma sunt doar oameni-roboti care nu mai au sarbatori,nici zile libere,nici macar dreptul de a-si lua un concediu medical atunci cand se imbolnavesc....care merg schiopi...care merg cu sulul de hartie igienica in buzunar ca le curg mucii in gura,dar...toti tac ...ca daca deschizi gura sa protestezi cerandu-ti drepturile ramai fara loc de munca...Bag seama ca,la noi in Romania,avem doar obligatii,drepturi nu...Si-apoi lumea se intreaba de ce mergem din rau in mai rau...pai cum daca patronii nostri isi fac burtile mari pe spatele celor care nu stiu ca au si drepturi,nu doar obligatii,asta n-ar fi nimic,dar patronii (care se cred un fel de Dumnezeu al angajatilor) mai fac si vile,sedii de firma si conturi in banca...iar noi trudim (cu spor)ca ne gandim ce sa le dam de mancare copiilor,de am ajuns sa ne rasucim in pat pana aproape de dimineata...si-apoi ne intrebam de ce avem riduri...Mai nou,acum,se obisnuieste,ca atunci cand faci cererea de angajare atasezi si cererea de demisie,dumnelor patronii doar trec data,asa nu pot da explicatii nimanui...Pai cum altfel cand demisia e scrisa si semnata de tine!!!!!!!!Ca doar n-or fi natangi sa spuna ca nu mai au nevoie de serviciile tale!!!!!!!!Si-apoi stai sa vezi cand trebuie sa iti iei ultimul salariu,si-asa mic,ca se injumatateste...ca la noi nu mai este nici macar fluturas la salar,ca nu se stie cu cat esti platit...ca din salarul minim pe economie ?un sfert se duce pe...nici macar nu stiu ce....Si la ce sa ne miram!!!suntem in Romania!!!!!Ca la noi ...la nimenea...ca acum sunt doar doua paturi sociale...saraci si bogati...

Singuri impotriva tuturor

    Am incercat sa caut o cale de a privi si undeva dincolo de soare,dincolo de mine.De fapt,stii ce am descoperit...
    am aflat un univers aparte,o alta sfera in care ma priveam de departe doar pe mine.
    am incercat sa exclud restul pentru a ma afla asa cum sunt.
    sa nu mai fiu o straina pentru mine.
    la cativa kilometri de viata am alunecat deasupra unui tarm de unde vedeam tot si urat si frumos.
    apoi mai mult decat atat am vazut rasaritul si apusul...nasterea si moartea...
    nu stiu de ce dar intre aceste limite mi-a aparut in suflet un geniu,o figura cunoscuta de-o viata.
    ce a fost in capul meu nu stiu dar am hotarat sa ma dedic lui cu tot al meu
    indiferent de ce ar spune cei din jur
    acum contezi doar tu
    te iubesc asa cum pescarusii iubesc marea si scoicile cu tot cu frumusetea lor,cu tot cu mortaciunile lor
    te iubesc asa cum iubeste un detinut,care-si ispaseste pedeapsa de jumatate de viata,clipa cand in sfarsit e liber
    de fapt tu esti libertatea mea
    te iubesc asa cum un pustnic iubeste pacea si linistea
     desi ma tulbur cand sunt in prezenta ta,tot tu esti limpezimea mea si cerul meu senin
      tu ma aperi cand fulgerul e hotarat sa ma inunde cu blesteme
   te iubesc asa cum pestii iubesc oxigenul din ocean
    tu esti oceanul meu si aerul meu esti
    poate candva...geniul,libertatea,pacea,linistea,limpezimea,seninatatea,apararea,oceanul,aerul...imi vor parea lipsite de sens si voi aspira mai sus,poate ca va aparea ceva mai inalt,desi nu cred ca va fi asa...nu inteleg de ce ar mai avea nevoie un om...n-asputea sa aspir mai sus,pentru ca m-as putea lovi de cer...totul depinde de tine,pentru ca tu esti tatal meu,prietenul meu,partenerul meu,sufletul meu-ocupi trei camere din cele patrupe care le detine inima-si sangele care-mi cucereste venele esti
    te iubesc.


(Daniel Grosu-Calugarita)

   

Destine ciudate

     Uneori,atunci cand destine ciudate ne mai aruncau,din cand in cand,dupa indelungi sicane si tergiversari,unul in bratele celuilalt,ma gandeam sa-l intreb pe Dumnezeu daca vorbeste serios...
     Desigur,asta nu insemna,cumva ca mi-as fi dorit ca in Ceruri sa fie neaparat seriozitate maxima,dar imi inchipuiam ca ar fi trist si hilar deopotriva sa nu se mai poata face si cate o gluma.
     Chiar si in Ceruri.
     Pentru ca,atunci,era o lumina atat de frumoasa...
     Chiar,tu mai tii minte lumina aceea dintai a iubirii,lumina primului sarut,cand soarele parca se lipise de buzele noastre?
      Mai tii minte cum,parca inconstienti,incercam sa scapam de lumina aceea dintai,si apoi sa jucam sotron cu niste umbre,mai tii minte intunericul acela ciudat,care ne-a pandit tot timpul,chiar din lumina?
       Dar noua nu ne-a fost teama niciodata,nu ne-a fost teama in primul rand pentru ca iubirii noastre nu avea cum sa-i fie teama de intuneric,pentru ca noua ne-a fost in suflete zi chiar si atunci cand treceam prin eclipse ciudate.
       Noi chiar nu ne putem desparti definitiv...
      Pentru ca tu esti lumina...Linistea esti...Rasaritul,speranta,asfintitul...
      Tu,de fapt,esti totul.
      Tu,de fapt,esti lumina aceea frumoasa,lumina aceea dintai,lumina primului sarut,cand soarele parca se lipea de buzele noastre...


(Daniel Grosu-Dedesubt)

Fara iubire nici nu mai ninge...

         Fara tine nici nu mai ninge.Absenta ta a dereglat anotimpurile.Ai blocat ninsoarea,izgonind-o undeva in amintiri,iar cerul isi tine la piept zapada,de parca i-ar fi teama ca nu cumva sa-i cada doi fulgi,doi fulgi care s-ar fi putut saruta pe buzele noastre...

         Ai luat ninsoarea cu tine si mi-ai smuls de sub palma lumea alba a oamenilor de zapada,pe care i-ai trimis sa vanda licurici in noaptea polara...

         Chiar acum,cand mi-e dor de tine,din ninsoarea pe care ai luat-o,din greseala,langa ruj si batista,te vad cum ai construit un om de zapada,cum i-ai indesat razand pe cap o oala sparta si i-ai tuflit un morcov carn in loc de nas...

           Ce mi se va mai intampla,oare,de acum inainte,daca tot nu voi reusi sa te regasesc?N-o sa mai am parte nici de ghiocei,primavara,nici de lalele,in mai,nici de capsuni,in iunie?Imi va fi aruncata in aer chiar toamna,sa ajung sa tescuiesc must cu iz de sarut si amintiri prin anotimpuri inca neinventate?

           Privesc spre cerurile incremenite ca o salata de ciuperci atomice,spre cerurile de piatra alba si cersesc ninsoarea...

           Fara iubire totul e incremenire si ger de cosmos inchis pentru inventar,cand stelele ies lipsa intr-o gestiune divina...Totul e mers in gol,intr-o masinarie universala in care totusi doua rotite se mai invart,chiar daca,intre timp,cureaua de transmisie dintre ele s-a rupt...

           Fara iubire totul isi pierde sensul.

           Fara iubire oamenii de zapada se incoloneaza si pornesc spre tarile calde,sa se sinucida mergand.

            Fara iubire nici nu mai ninge...

(Daniel Grosu-Dincolo de iubire)

Alaturi de munti

Fara tine sunt ca Raiul fara Sfantul Petru la poarta,in care intra cine vrea,iese cine vrea...Caci tu imi filtrezi bucuria,sarbatoarea si frumusetea.
Fara tine mi-s propria mea pedeapsa,mi-s blestem si neandurare,mi-s lumina intr-o lume pustie,mi-s cantec fara ecou.
Esti viata mea,toate amintirile tu mi le-ai daruit!Ce noima ar mai avea viata fara tine,cand tu esti rostul meu si visul meu si mangaierea mea,cand ma trezesc cu tine in gand si adorm la fel,cand ti-ai facut atat de bine culcus in in sufletul meu,incat acum faci parte din mine?
Fara tine mi-s cer fara stele si pasare fara aripi sunt!Tu m-ai invatat sa iubesc zborul si tu imi ceri acum sa ma dezvat de el?
Fara tine,totul este poteca batatorita,care spune ca tot ce a fost,va mai fi.Tu esti singurul lucru nou sub Soare,si numai fara tine,pe pamant,totul este desertaciune si goana dupa vant!
Cum sa traiesc fara tine,cand tu esti jumatate din sufletul meu?Cum sa traiesc numai cu jumatate de suflet?Si ce sa fac doar cu aceasta jumatate de suflet,care se va imbolnavi fara cealalta jumatate, care iti apartine?
Ma simt cum nu s-ar mai simti nimeni,daca iubirea l-ar face sa simta durere.Cat de fara timp ma simt,fara tine...


(Daniel Grosu-Dincolo de iubire)